Aș vrea să fiu ca la-nceput,
Când m-ai chemat la Tine...
Să stau la pieptul Tău plăcut
Și-n voia Ta umil, tăcut...
Să-mi amintesc cât Te-a durut
Pironul pentru mine...

Aș vrea mereu să pot ierta
Și nu doar de pe buze...
Tu m-ai scutit de plata mea –
Un om ca mine nu avea
Cum să plătească vina sa -
Eu să nu iert n-am scuze...

Aș vrea mai mult să mă aplec
Să pun ulei pe rană...
C-atâți leviți și preoți trec
Pe lângă... - Eu cum pot să plec... ?
Să nu îmi fie pieptul sec
Și inima o stană...

Aș vrea nespus ca în cuptor
Să nu-ntreb "De ce, oare?"
Căci al durerii lui fior
Trezește-n mine sfântul dor
După al meu Mântuitor,
În greu și-n încercare...

Aș vrea atunci când îți greșesc
Ca rău adânc să-mi pară...
Căci sfântul Drum îl pângăresc
Și-n noapte-atâția mă privesc
Cum nu iubesc, cum risipesc
Al Tău Cuvânt – Comoară...

Aș vrea mai mult din timpul meu
Să-Ți dăruiesc doar Ție...
Căci clipe trec mereu, mereu,
Și uneori e-așa de greu
Să-Ți dau un ceas ca Dumnezeu,
Spre-a Ta Împărăție...

Aș vrea mai mult să răstignesc
Iubirea mea de sine...
Și firea mea să o jertfesc,
Ca pentru Tine să trăiesc...
Și înapoi să nu privesc,
Că-n urmă-i doar rușine...

Aș vrea s-alerg pe Calea Ta,
C-aceia dinainte... –
Să nu mă uit că-s spini pe ea,
Să nu mă plâng că-i crucea grea... –
Căci Însuși Tu îi întăreai,
Prin fapte și cuvinte...

Aș vrea ca surd să fiu și mut,
De-mi stă Satan în față...
Isuse scump, Tu-ai fost tăcut
Și-nvinuirea Te-a durut...
Căci niciun rău Tu n-ai făcut
’N-a Ta curată viață...

Smerit mai mult să stau aș vrea,
De brațul Tău cel tare
Mă-nalță-n slăvi... căci aș putea
Cu ușurință a cădea
Și mântuirea n-aș vedea –
Ce-amară întristare...

Și cât să-ngenunchez aș vrea
Când nu am chef de rugă...
Să-mi pară rău de starea mea,
Să-mi cer iertare pentru ea,
Căci nu mă vrei să fiu așa –
A firii mele slugă...

Aș vrea să recunosc mai mult
Că nu-s așa aproape
De Tine... - Așa cum vrei nu sunt,
C-adeseori nu Te ascult...
Și lumea cu al ei tumult
Mă prinde-n clești de ape...

Aș vrea mai mult să mă păstrez
Curat de ce-ntinează...
În rugăciune să veghez
Și chipu-Ți drag să nu-ntristez...
Căci Tu mă-ndrumi să-naintez:
”Copilul Meu, veghează... ”

Aș vrea mai mult să Te iubesc,
Mai mult ca orice-n lume...
Porunca Ta să o-mplinesc,
Să strâng Cuvântul Tău creresc
Și-n cunoștința Lui să cresc,
Cinstind iubitu-Ți Nume...

Aș vrea mai mult să-mi fie dor
Să Te-ntâlnesc odată...
Să nu trăiesc așa ușor,
Uitând că vii curând pe nor,
Slăvit de-al Tău iubit popor
În ziua-nfricoșată...

Aș vrea să Te-nsoțesc oricând,
Prin lumea cea pustie...
Prin văi și munți... Și-atuncea când
Mă-ndrept spre Cerul Tău plângând...
Căci vreau să Te slăvesc cântând
Și-acum și-n veșnicie...

Aceasta e dorința mea
De lacrimi întărită...
Și visul drag nu l-aș schimba -
Chiar pe nimic eu nu l-aș da... -
Căci vreau să fiu la nunta Ta
Mireasa Ta iubită...

Amin.